S-a încheiat o săptămână cât se poate de agreabilă. De mult nu m-am mai simţit atât de bine în propria-mi piele, de mult n-am mai râs atât de copios, de mult nu m-am bucurat sincer că mi-o dat Dumnezeu si mama simţul umorului. 8 zile relaxante, 8 zile senine, 8 zile în care nimeni nu s-a plâns de caniculă, 8 zile în care am inhalat fum de ţigară cât pentru tot anul fără ca asta să mă deranjeze câtuşi de puţin, 8 zile în care am constatat că încă mai există:
- fete incredibil de frumoase, cu simţul umorului la el acasă, cu o personalitate puternică ce nu face altceva decât să le contureze şi mai mult calităţile;
- fete care au auzit de Winona Rider şi Anthony Hopkins şi care au în “cinematecă” şi altceva decât Sandi Belle şi Vacanţa Mare;
- fete care se machiază cu simţul esteticului;
- fete care ştiu bancuri cu iepuraşi, blonde şi restul faunei, dar în acelaşi timp discută pertinent pe orice temă actuală sau perimată, anostă sau vivace, dovedindu-ţi că în afară de rimel şi mascara mai au şi alte preocupări;
- fete cu bun simţ;
Dar şi:
- grobieni inadaptabili care nu pot trece peste complexul inutilităţii lor într-un anumit spaţiu şi nici nu doresc să accepte asta decât jignind sau folosind replici ieftine;
- nesimţiţi incurabili;
- băieţi al căror IQ subunitar, virusat de filmele porno vizionate în nopţile de restrişte, nu le permite să sesizeze bariera dintre friendship & relationship;
- proşti incalificabili altfel decât…proşti;
- retaradaţi care au impresia că o relaţie înseamnă o aliniere standard de idei, un fel de sclavagism comportamental pe sistemul: “dacă-s eu tâmpit şi prost/ n-are rost să fii tu altfel”;
